Luminile aprind oraşul mare, dar nu încap
Prin zgomote şi fumul de motoare
Privirea mi-o împart cu ei
Oameni, oameni grăbiţi
Oameni, oameni grăbiţi
Ai ochii mari, rotunzi de semafoare
Dar nu mă vezi, artere, vene, trotuare
Nu, nu visez
Oameni, oameni grăbiţi
Oameni, oameni grăbiţi
Dar ne trezim aparte
Ne pierdem printre oameni
Oşasul ne desprate iar
Pot să te duc departe
Doar să mă strigi pe nume
Îl vei citi pe trotuar
Mă urmăresc priviri de manechine
Şi nu-nţeleg
Sunt din fereastra ta sau din vitrine
Iar pe alături trec
Oameni, oameni grăbiţi
Oameni, oameni grăbiţi