Luminile aprind oraşul mare, dar nu încap Prin zgomote şi fumul de motoare Privirea mi-o împart cu ei Oameni, oameni grăbiţi Oameni, oameni grăbiţi Ai ochii mari, rotunzi de semafoare Dar nu mă vezi, artere, vene, trotuare Nu, nu visez Oameni, oameni grăbiţi Oameni, oameni grăbiţi Dar ne trezim aparte Ne pierdem printre oameni Oşasul ne desprate iar Pot să te duc departe Doar să mă strigi pe nume Îl vei citi pe trotuar Mă urmăresc priviri de manechine Şi nu-nţeleg Sunt din fereastra ta sau din vitrine Iar pe alături trec Oameni, oameni grăbiţi Oameni, oameni grăbiţi