[Intro]
Aha!
E Vlad Dobrescu!
CTC!
[Versul 1]
Băiatu' de la bloc e mai rău decât gaborul
Te iei după el, sunt mai rău decât diavolul!
Ceea ce e ironic că nu cred în Dumnezeu
Chiar îl văd când dă de greu şi se întrebă unde-s eu
În fine, să zicem că cred în bine
Dacă mănânci căcat îmi bag pula în tine!
Ziceai că nu mănânci vineri
Dar când vine lumea la mine să-şi ia primele
Eşti pe vizor să vezi cine e
Nu fi-nfantil, ăştia-s doar infanteriştii
Tu gata, şi scrii poveşti cu crime ca Agatha Christie
Da'-au aflat şi ei de boala românească
Oameni invidioşi care stau geană pe fereastră
Că să mărturisească şi stau speriaţi
Că nu-s în siguranţă în casă în caz c-o să vorbească în plus
Şi în caz că nu-s acasă când vin
Tu repetă-le vorbele mele pân-ce le reţin!
[Refren]
Tu ai nevoie de oameni ca mine
Doar ca s-arăţi cu degetu'!
Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun!
Ia uite ce le compun şi le dau la copiii ăştia ca pe un drog bun!
C-am nevoie de oameni ca tine
Ca să vă arăt degetu'!
Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun!
Ia uite ce le compun
Si ţi le servesc exact la momentu' oportun!
[Versul 2]
Oameni ca mine îmi zic: Haide, adu-mi
Din adevărăciunea aia pe care o dai doar tu
Sifoanele spun: Stai, dar cum?
D-ai CD-uri şi tricouri încă de-acum că n-ai un album!
Le răspund că nu-mi caut stăpân
Mă zbat să scap din lanţ, sunt recalcitrant
C-am învăţat că orice şut luat în gură e un pas în spate
Şi-i împart în toate părţile să-i dau la o parte!
Că nu-i nimeni nevinovat de fapt
Da' mai apar oameni ca tine care o ard pe blat
Comentându-mi combinaţiile tot timpul
De parcă tu ai mare bun simţ, dar minţi, ipocritule!
Sper c-o să simţi fluturaşi în stomac
Nu vorbesc despr-emoţii, vorbesc de-un briceag!
Îmi scriu textul şi trag, da' la testul final
Mulţi pică doar fiindcă nu l-au desluşit clar!
[Refren]