[Intro] Aha! E Vlad Dobrescu! CTC! [Versul 1] Băiatu' de la bloc e mai rău decât gaborul Te iei după el, sunt mai rău decât diavolul! Ceea ce e ironic că nu cred în Dumnezeu Chiar îl văd când dă de greu şi se întrebă unde-s eu În fine, să zicem că cred în bine Dacă mănânci căcat îmi bag pula în tine! Ziceai că nu mănânci vineri Dar când vine lumea la mine să-şi ia primele Eşti pe vizor să vezi cine e Nu fi-nfantil, ăştia-s doar infanteriştii Tu gata, şi scrii poveşti cu crime ca Agatha Christie Da'-au aflat şi ei de boala românească Oameni invidioşi care stau geană pe fereastră Că să mărturisească şi stau speriaţi Că nu-s în siguranţă în casă în caz c-o să vorbească în plus Şi în caz că nu-s acasă când vin Tu repetă-le vorbele mele pân-ce le reţin! [Refren] Tu ai nevoie de oameni ca mine Doar ca s-arăţi cu degetu'! Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun! Ia uite ce le compun şi le dau la copiii ăştia ca pe un drog bun! C-am nevoie de oameni ca tine Ca să vă arăt degetu'! Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun! Ia uite ce le compun Si ţi le servesc exact la momentu' oportun! [Versul 2] Oameni ca mine îmi zic: Haide, adu-mi Din adevărăciunea aia pe care o dai doar tu Sifoanele spun: Stai, dar cum? D-ai CD-uri şi tricouri încă de-acum că n-ai un album! Le răspund că nu-mi caut stăpân Mă zbat să scap din lanţ, sunt recalcitrant C-am învăţat că orice şut luat în gură e un pas în spate Şi-i împart în toate părţile să-i dau la o parte! Că nu-i nimeni nevinovat de fapt Da' mai apar oameni ca tine care o ard pe blat Comentându-mi combinaţiile tot timpul De parcă tu ai mare bun simţ, dar minţi, ipocritule! Sper c-o să simţi fluturaşi în stomac Nu vorbesc despr-emoţii, vorbesc de-un briceag! Îmi scriu textul şi trag, da' la testul final Mulţi pică doar fiindcă nu l-au desluşit clar! [Refren]