(versuri: Igor Guzun) E greu să ştii că eşti iar singur Şi singur lumea s-o priveşti Să n-ai nici poftă de nimicuri Şi eşti prea mare ca să-ţi spun poveşti. Timpul trece prin ceasuri Şi tu eşti prea mare Să cauţi ce nu vei găsi Vremea trece prin chat-uri Şi nu ai salvare Încearcă şi poţi reuşi. Nu vreau să mai aştept Ea nu va veni curând Iar simt inima în piept N-au, n-au orele sfârsit Şi vrei să crezi că toţi sunt singuri La fel cum sunt, aşa cum eşti Când pui speranţele în plicuri Oricum răspunsuri nu primeşti.