Ridic ochii din pamant
Viata ma loveste-n piept
Las in urma mea sa urle
Un portret fara regret.(arhitectul)
Plecat dintr-o zona cu un prost renume
Unde nimeni nu-ti da sansa sa devii un nume
Unde cainii sunt mai oameni, decat oamenii ce-i stiu
Iti intra sub piele, doctori fara bisturiu
Capu sus sa-mi vad visu cu ochii.
Am mainile pe foi si pix, nu le pierd sub rochii
In ochii tai drumul pare fara pietre
Mii de kilometrii-am mers s-ajung la tine in ureche
Cazut la pamant, ma scutur de praf razand
Ma descalt sa calc pe pietre am in cap acelasi gand
Fa ceva nu doar visa, in fiecare zi la
Oare ce-ar fi,cum ar fi, dac-ar fi asa?
Ca poa' sa cada cerul sa-mi vad ingerul cum plange
Ma lupt cu norii negrii cat mai am in vene sange
Si n-am zis ca sunt omul cel fara de pata
Sunt arhitectul ce-si transforma ruina in arta.
Ridic ochii din pamant
Viata ma loveste-n piept
Las in urma mea sa urle
Un portret fara regret. (x2)
Un tablou bacovian intr-o lume noua
Calc pe drumuri de beton, nu mai calc pe roua
Nu tin visele in teaca, greul o sa treaca
Bratul ce va scoate apa din piatra seaca
Omu-i lup cu oamenii e miez cand e in haita
Cand e lupu' singur plange si se vaita
Cad peretii, o iau de la capat iar
Toti profetii, cu vorbele in zadar
Hai sa spuna orice parvenit ca asta nu mi-e calea, urmarea o va vedea ca nu banii imi sterg sudoarea,
Rabdarea ma tine treaz sa-mi gasesc singur alinarea, ca am oameni ce-asculta chemarea
Si-mi taie suflarea
Imi vad ingerul cum plange
Ma lupt cu norii negrii cat mai am in vene sange
Si n-am zi vreodata ca sunt om fara de pata
Sunt arhitectul ce transforma viata sa arta.
Ridic ochii din pamant
Viata ma loveste-n piept
Las in urma mea sa urle
Un portret fara regret. (x2)
Ridic ochii din pamant
Cand viata ma loveste-n piept
Las in urma mea sa urle
Un portret fara regrettt. (x2)