Ploua infernal Și noi ne iubeam prin mansarde Prin cerul ferestrei, prin cerul oval Norii curgeau în luna lui Marte Pereţii odaii erau Neliniştiţi, sub desene de cretă Sufletele noastre dansau Nevăzute într-o lume concretă O să te plouă pe aripi, spuneai Plouă cu globuri pe glob şi prin vreme Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei Mie-mi plouă zborul, cu pene Ploua infernal Și noi ne iubeam prin mansarde Prin cerul ferestrei, prin cerul oval Norii curgeau în luna lui Marte Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
Lăsasem în lume odaia Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi Cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?... O să te plouă pe aripi, spuneai Plouă cu globuri pe glob şi prin vreme Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei Mie-mi plouă zborul, cu pene Ploua infernal Și noi ne iubeam prin mansarde Prin cerul ferestrei, prin cerul oval Norii curgeau în luna lui Marte Ploua infernal Și noi ne iubeam, ne iubeam Prin cerul ferestrei, prin cerul oval Norii curgeau în luna lui Marte Ploua infernal Și noi ne iubeam, ne iubeam