La apus
La apus coboară jar mocnit din cer
Îmi inundă ochii cu rugini de fier,
Aprigă ninsoare de scânteie vii,
Caldă dezmierdare peste aripi gri.
Curg în şoapte zori de noapte
Dorm albe stâncile, negre-s văile
Şi deasupra lor, plânge un izvor.