O lumină albă, infinită, e pătată de păcat;
Iar o alta ne urmărește cam de când s-a-ntunecat.
Un câmp plin cu licurici umple subtil acum decorul;
Zâmbesc de-un ceas încoace, că îmi tot dă verde - semaforul.
Un punct roșu-apare de nicăieri și dispare imediat;
Lumini galbene ș-impare tot apar și dispar treptat.
Un foc mic are tupeu să ardă câteva minute,
Timp în care în fața mea se-adună multe, multe puncte...
O sirenă-ntr-o mare-adâncă de-ntuneric zbiară tare;
Țigara se stinge, însa nu doar ea - cineva moare.
Luna dispare după norii triști; eu rămân fără ton -
Nu am pix, nu am foaie; nu am baterie la telefon.