Am nevoie de tine ca de-o bere rece-n plină vară.
Te ador, căci nu ești nici foarte dulce, nici cea mai amară -
Ești ideală! Un vin roșu servit la-nceput de seară;
Nu încape îndoială – te-aș iubi și plină, și goală.
Tre' să știi că nu-i prima oară - și altele m-au amețit -
La-nceput din câteva guri, apoi într-o seară am pățit:
Am băut fără măsură; nu din pahar – direct din sticlă.
Fundul ei, careva să zică – avea să-mi ajungă țintă.
Unde-i băutura sunt și eu, iar unde-s eu este și ea,
Nu-i mare filozofie, ba chiar mai mare îi burta mea!
Dup-atâtea sticle goale, sparte, în fiecare noapte,
Un singur gând mă tot bate: dacă ajung târâș pe coate?
La mila ta?! Să îți sărut corsetul transparent și rece?
Te rog! Doar știi că dacă îmi faci rău vomit, mă spăl și-mi trece.
Ăsta-i doar un alt poem al unui bețiv de mare clasă –
Unde-s eu? Din nou la masă. Dar tu? Mă tem că ai luat plasă.