Agathodaimon - Ne cheamă pămîntul lyrics

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite Și ca să vă ard fierea, o, spirite-amețite Blestemul îl invoc Blestemul mizantropic, cu vînăta lui gheară Ca să vă scriu pe frunte, vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc... O, fiarbă-vă mîndria în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sînge putrezit Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi mintă O, oameni morți de vii Vedeți cum crapă urna, cenușa reînvie Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului Roman Cum umbrele se-mbracă cu zale ferecate Și frunțile cărunte le-nalță de departe Un Cesar, un Traian Cad putredele tronuri în marea de urgie Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier În două părti Infernul portalele-și deschide Spre a-ncăpea cu mia răsufletele hîde Tiranilor ce pier! O, sfinte firi vizionare Ce făceați steaua să cînte Ce creați o altă lume pe astă lume de noroi Proști și genii, mici și mari, sunet, sufletul, lumina Toate-s praf, lumea-i cum este... și ca dînsa sîntem noi.